Descrie ce faci în maximum trei propoziții, nu titlul tău oficial, ci impactul real pe care îl ai în viața oamenilor cu care lucrezi

Am scris cartea NOBODY IS COMING TO SAVE YOU. Stop Waiting. Start Choosing Yourself. pentru femeile care se simt copleșite de maternitate, responsabilități și lipsa de sprijin și care au ajuns să se lase pe ele însele la urmă. Le ajut să înțeleagă că nu sunt singure, să nu mai aștepte ca altcineva să le schimbe viața și să treacă de la frustrare și neputință la acceptare, asumare și alegeri făcute pentru ele. Prin experiențe sincere și idei practice, le arăt cum să-și regăsească valoarea, timpul și forța pe care poate nu știau că o au.

Ce ar surprinde pe majoritatea oamenilor dacă ar afla despre tine? Ceva ce nu apare în bio-ul tău și nici în prezentările publice

I-ar fi surprins să afle că mă gândeam să scriu o carte. Nu spuneam nimănui, pentru că simțeam că îmi pierd din elan dacă încep să le povestesc. I-ar fi surprins și că încă mai găsesc forța interioară să visez și să transform neajunsurile și limitările în ceva măreț.

A existat un moment specific, o zi, o conversație sau un număr din cont, când ai știut că nu mai poți face altceva? Ce s-a întâmplat?

Momentele acestea apar de fiecare dată când îi spui cuiva planurile și ideile tale, dar persoana respectivă nu pare să fie la fel de entuziastă ca tine.

Am învățat că este perfect normal să fie așa, pentru că și ceilalți au limitările și fricile lor. Așa că îmi țin pentru mine toate planurile, până când se metamorfozează în ceva măreț.

Descrie un moment concret în care ai ales să continui, deși totul în jurul tău îți spunea să te oprești sau să aștepți. Ce s-a întâmplat după?

Când nu am claritate mentală, mă opresc. Soluțiile și răspunsurile vin când am claritate, liniște mentală și împăcare sufletească. De fiecare dată când m-am detașat de ceva, răspunsul sau soluția au venit singure. Poate nu imediat, dar, în timp, toate vin. Nu au venit când mi-am dorit eu prima dată, pentru că nu era momentul sau poate pentru că aveam alte lucruri de învățat și de experimentat.

Ce anume te-a costat cel mai mult să spui sau să faci public? Și, privind în urmă, a meritat?

Sinceritatea. Asta costă cel mai mult. Oamenii nu vor să le spui în față una sau alta și te consideră prea direct. Dar merită. Așa se cern singuri.

Care este cel mai prost sfat pe care îl auzi în mod repetat în domeniul tău? Cel pe care îl urmează toată lumea și care, după tine, face mai mult rău decât bine

Am primit multe sfaturi proaste, dar acesta este cel mai recent și vine de la mama: „Tu nu știi să scrii cărți, nu ești bună la asta. Tu ești bună la matematică. Știi ce ți se potrivește ție? Să ai câteva firme, să le ții contabilitatea, să lucrezi când poți tu.”

Este un sfat limitativ pentru mine. Nu mă ajută să ajung la potențialul pe care simt că îl am. Răspunsul meu a fost: „Nici măcar nu știi ce îmi poate pielea.”

Când simți că ești blocată și nu poți înainta, indiferent de motiv, care este primul lucru concret pe care îl faci în primele zece minute? Nu ce ar trebui să faci, ci ce faci tu de fapt

Mă opresc. Nu fac nimic fizic, doar analizez posibilitățile, motivul pentru care am ajuns în situația respectivă și ce anume am de învățat din ea.

Dacă cineva are 50 de lei și o zi liberă și vrea să iasă dintr-un blocaj sau să facă un pas înainte, ce i-ai recomanda concret să facă, să cumpere sau să experimenteze?

Să-și cumpere o cafea, să stea pe o bancă în parc, eu stau lângă Parcul IOR, și să privească lacul. Să nu caute soluții la probleme și răspunsuri dacă simte că nu are claritate mentală, ci doar să pună totul pe pauză, să coboare în interiorul său și să se regăsească.

Să-și aducă aminte de unde a plecat și unde a ajuns. Care au fost visele și dorințele inițiale și ce s-a întâmplat cu ele? Are viața pe care și-o dorește? Și, dacă nu, unde s-a rupt firul?

Care este o carte, un concept sau o idee care ți-a schimbat fundamental modul în care lucrezi, creezi sau iei decizii? De ce aceea și nu alta?

Nimeni nu te poate obliga să faci ceea ce nu vrei. Dacă ai cedat și ai făcut acel lucru, nu da vina pe nimeni. Tot decizia ta a fost, în cele din urmă. Indiferent de motivele pentru care ai luat o decizie, la final îți asumi.

Ce ai în telefon, o aplicație, o notiță sau un reminder, pe care l-ai recomanda oricui vrea să creeze mai constant și cu mai puțină rezistență interioară?

Am un fișier Excel în Google Drive. Fiecare tab este denumit după ideea pe care o am, iar în cadrul fiecăruia adaug cuvintele-cheie și frazele care îmi vin în minte atunci, pentru că altfel se pierd. În acest fel îmi eliberez mintea și mă pot concentra pe alte lucruri, știind că ideea mea nu se va pierde.

Când nu am somn din cauza gândurilor și ideilor, aprind lampa și le notez pe o foaie. Nu pe telefon, pentru că lumina lui îmi va strica somnul. Pe foaie. Așa îmi golesc mintea și stau liniștită că informația este în siguranță.

Dacă ar fi să recomanzi un singur creator, autor, gânditor sau mentor pe care îl urmărești activ în acest moment, cine ar fi și ce anume îți oferă?

Nu urmăresc pe cineva anume. Admir oamenii care au reușit și îi iau ca exemplu că se poate. Îmi folosesc imaginația și mă văd și pe mine, într-o zi, ajungând ca ei.

Mă inspiră orice citat, cuvânt sau comentariu pe care îl văd pe Facebook sau oriunde îmi apare. Le iau ca pe niște semne divine, ca și cum Dumnezeu mi-ar vorbi. Mă las ghidată de tot ce mi se întâmplă, bun sau mai puțin bun. Experiențele mai puțin satisfăcătoare nu sunt eșecuri. Ele mă ajută să văd cât mai am de învățat și unde sunt, de fapt.

Care a fost cea mai grea decizie pe care ai luat-o în ultimii trei ani și cum ai luat-o?

Decizia mea este mai bătrână. S-a născut odată cu primul copil, acum vreo opt ani.

Este o decizie care s-a transformat în dorință: dorința ca, într-o zi, să nu mai depind de un job. Să mă trezesc și să spun: „Gata, am făcut-o și pe asta.” Să pot să învăț ceea ce vreau eu, nu ceea ce îmi impun alții ca să dau bine la evaluările lor.

Este o decizie grea când nu ai susținere. Dar, de fapt, din asta vine forța de a merge mai departe și satisfacția maximă de la final.

O văd cu ochii minții, o simt: ziua când mă voi uita la toți și le voi spune: „Am reușit fără voi și bine am făcut că nu v-am ascultat.”

Care este cel mai contraintuitiv lucru pe care l-ai învățat despre curaj? Ceva ce contrazice ceea ce crede toată lumea

Cele mai contraintuitive lucruri pe care le-am auzit despre curaj sunt: „Nu face asta, este prea riscant”, „Nu da cu piciorul anilor de școală”, „Este o companie bună, să nu pleci de la ei, stai acolo până te pensionezi.”

După cum bine se vede, oamenii nu prea au curajul să schimbe macazul. Frica de necunoscut, frica de ceea ce ar putea deveni și frica de ei înșiși îi determină să facă aceleași lucruri zi de zi.

„Nu poți să faci același lucru în fiecare zi și să aștepți rezultate diferite.” Când am auzit asta, a fost ca o revelație pentru mine. Pentru mine se traduce prin: „Ce așteptări să am când nu fac nimic diferit, nimic în plus față de ceea ce am făcut ieri?”

Pentru tine, ce înseamnă concret să mergi înainte fără garanții? Nu ca principiu, ci ca acțiune. Ce faci tu diferit față de cineva care așteaptă?

Îmi asum riscuri. Cine nu riscă nu câștigă. Dacă stai pe loc, nu poți să înaintezi. Concret, continui să investesc timp și bani în diverse programe pe care eu le consider bune pentru a-mi deschide mintea și orizontul.

Îmi place să stau lângă oameni care știu mai mult decât mine. Îmi place să fiu „coadă de leu, decât cap de șoarece”. Nu îmi este frică să spun că nu știu. Nu este o problemă să nu știi. Este o problemă să nu vrei să înveți.

Această carte ajunge în mâinile cuiva care are ceva important de spus sau de făcut, dar tot găsește motive să amâne. Ce permisiune vrei să-i dai?

Îți dau permisiunea să greșești și să plângi, să te tăvălești pe jos de disperare, neputință și orice altceva mai simți, cu promisiunea că te ridici, te speli pe față și tragi propriile concluzii din ceea ce tocmai ai făcut. Apoi reiei procesul, dar nu mai ai voie să repeți aceeași greșeală. Poți să le faci pe următoarele 99.